Acasa
Scris de Junrenka Sam Iul 12, 2008 3:45 pmCapitolul I
Tot ce isi mai amintea din acea noapte era doar chipul lui nebun,dintii ascutiti patati de sange si apoi o lumina orbitoare.Acum nu isi mai amintea nimic in afara de asta,dar si-ar fii dorit sa isi piarda complet memoria dupa ceea ce se intamplase.Stia ca orice ar face nu va reusi nici o data sa scape.
Stand intinsa in pat fixa cu privirea tavanul albastru de deasupra ei.Albastru,dar curand parca era rosu.
Statea intinsa in pat,nemiscata de aproximativ doua ore.Se gandea,si incerca sa gaseasca o solutie.O iesire.Dar stia ca nu va putea.Nu exista iesire,solutie.Nimic.
Un sunet ciudat si puternic s-a auzit dinspre balcon.Fata si-a intors putin speriata privirea.El este!Stiam ca va venii azi....Fata s-a ridicat din pat si a deschis usa.El statea acolo,cu bratele pe balustrada admirand privelistea intunecata.Voia sa il plesneasca.Sa il impinga si sa il vada murind in chinuri groaznice.Dar nu putea.A ramas tacuta si a asteptat un semn din partea lui.
Acesta s-a miscat tacut si a intrat in camera.A aruncat cateva priviri dupa care i-a spus:
-Stiai ca vin la ora asta nu?Dar nu arati prea infometata.
-Termina,Mark.Nu vreau sa vin.a spus ea incercand sa ramana cat mai calma.
-Lisa,draga....am gasit un spital nu la mult timp de aici.Este unul de copii.Am aruncat o privire pe acolo.Multi din copii aceea nu vor mai deschide maine ochii.Nici o data nu o vor mai face.Nu poti refuza asa ceva...a obiectat el.
-Ba pot,Mark.Acum vreau sa pleci.
Spre surprinderea Lisei acesta nu a mai obiectat si a plecat afara,pierzandu-se in intunericul de afara,printre copaci.
Lisa s-a asezat la loc in pat incercand sa se calmeze.Dar apoi simtea ca devine din ce in ce mai agitata.Stia ca Mark avea dreptate dar nu suporta sa ii vada chipul.Totusi,agitatia pe care o avea acum era mult mai mare decat ura ei pentru acel Mark,ce i-a transformat viata in cosmar.Asa ca,in curand s-a ridicat din pat si a iesit afara.
Alerga printre copaci,lumina lunii pline acoperindu-i fata.Spera doar sa ajunga cat mai repede.Daca nu facea asta avea sa se termine rau.Mark ii explicase tot ce se poate intampla.Iar ea era si acum inficosata de asta.Trebuia sa il asculte.
Fugind si mai tare a ajuns intr-un final la spitalul despre care ii povestise el.A intratinauntru alergand si mai repede pe culoarele intunecate.
In curand a gasit o usa deschisa.Un zgomot s-a auzit din camera respectiva,si apoi un chicotit.Lisa a intrat in camera si a vazut pe jos un copil de numai patru,cinci ani.Sange ii curgea din gat si ochii lui albastri,deschisi pareau sa priveasca undeva afara din lumea aceea.
Mark s-a intors uimit inspre Lisa si a zambit.
-Lisa...stiam ca vei venii.Uite...acesta cred ca este bun.a spus el facand semn inspre unul dintre copii.Era o fetita mica,cam de aceiasi varsta cu baiatul intins pe jos.Respira sacadat si avea ochii inchisi.
-Dar Mark...e prea frumoasa....uite...parca ar fi...o papusa.a obiectat Lisa uitandu-se inspre fetita.
-Si nu va mai traii.Lisa...ce rezolvi daca nu o faci?Nu o ajuti cu nimic.Eu ma duc in alta camera.Dar fa-o.
Mark a mai privit-o odata pe Lisa dupa care a plecat afara din camera.Lisa il ura.Nu era capabila sa inteleaga nimic din ce spunea.Dar era prea disperata,si in joc era viata ei.
S-a asezat in genunchi langa patul pe care era intinsa fetita.I-a pus incet mana pe frunte si a observat ca avea febra.Nu mai stia ce face.Nu stia ce se intampla acum cu ea.I-a ridicat incet capul si si-a infipt dintii in gatul ei subtire.Fetita a gemut,dupa care a deshis ochi.Dar in afara de asta nu a mai facut nimic.
---------va urma--------
Tot ce isi mai amintea din acea noapte era doar chipul lui nebun,dintii ascutiti patati de sange si apoi o lumina orbitoare.Acum nu isi mai amintea nimic in afara de asta,dar si-ar fii dorit sa isi piarda complet memoria dupa ceea ce se intamplase.Stia ca orice ar face nu va reusi nici o data sa scape.
Stand intinsa in pat fixa cu privirea tavanul albastru de deasupra ei.Albastru,dar curand parca era rosu.
Statea intinsa in pat,nemiscata de aproximativ doua ore.Se gandea,si incerca sa gaseasca o solutie.O iesire.Dar stia ca nu va putea.Nu exista iesire,solutie.Nimic.
Un sunet ciudat si puternic s-a auzit dinspre balcon.Fata si-a intors putin speriata privirea.El este!Stiam ca va venii azi....Fata s-a ridicat din pat si a deschis usa.El statea acolo,cu bratele pe balustrada admirand privelistea intunecata.Voia sa il plesneasca.Sa il impinga si sa il vada murind in chinuri groaznice.Dar nu putea.A ramas tacuta si a asteptat un semn din partea lui.
Acesta s-a miscat tacut si a intrat in camera.A aruncat cateva priviri dupa care i-a spus:
-Stiai ca vin la ora asta nu?Dar nu arati prea infometata.
-Termina,Mark.Nu vreau sa vin.a spus ea incercand sa ramana cat mai calma.
-Lisa,draga....am gasit un spital nu la mult timp de aici.Este unul de copii.Am aruncat o privire pe acolo.Multi din copii aceea nu vor mai deschide maine ochii.Nici o data nu o vor mai face.Nu poti refuza asa ceva...a obiectat el.
-Ba pot,Mark.Acum vreau sa pleci.
Spre surprinderea Lisei acesta nu a mai obiectat si a plecat afara,pierzandu-se in intunericul de afara,printre copaci.
Lisa s-a asezat la loc in pat incercand sa se calmeze.Dar apoi simtea ca devine din ce in ce mai agitata.Stia ca Mark avea dreptate dar nu suporta sa ii vada chipul.Totusi,agitatia pe care o avea acum era mult mai mare decat ura ei pentru acel Mark,ce i-a transformat viata in cosmar.Asa ca,in curand s-a ridicat din pat si a iesit afara.
Alerga printre copaci,lumina lunii pline acoperindu-i fata.Spera doar sa ajunga cat mai repede.Daca nu facea asta avea sa se termine rau.Mark ii explicase tot ce se poate intampla.Iar ea era si acum inficosata de asta.Trebuia sa il asculte.
Fugind si mai tare a ajuns intr-un final la spitalul despre care ii povestise el.A intratinauntru alergand si mai repede pe culoarele intunecate.
In curand a gasit o usa deschisa.Un zgomot s-a auzit din camera respectiva,si apoi un chicotit.Lisa a intrat in camera si a vazut pe jos un copil de numai patru,cinci ani.Sange ii curgea din gat si ochii lui albastri,deschisi pareau sa priveasca undeva afara din lumea aceea.
Mark s-a intors uimit inspre Lisa si a zambit.
-Lisa...stiam ca vei venii.Uite...acesta cred ca este bun.a spus el facand semn inspre unul dintre copii.Era o fetita mica,cam de aceiasi varsta cu baiatul intins pe jos.Respira sacadat si avea ochii inchisi.
-Dar Mark...e prea frumoasa....uite...parca ar fi...o papusa.a obiectat Lisa uitandu-se inspre fetita.
-Si nu va mai traii.Lisa...ce rezolvi daca nu o faci?Nu o ajuti cu nimic.Eu ma duc in alta camera.Dar fa-o.
Mark a mai privit-o odata pe Lisa dupa care a plecat afara din camera.Lisa il ura.Nu era capabila sa inteleaga nimic din ce spunea.Dar era prea disperata,si in joc era viata ei.
S-a asezat in genunchi langa patul pe care era intinsa fetita.I-a pus incet mana pe frunte si a observat ca avea febra.Nu mai stia ce face.Nu stia ce se intampla acum cu ea.I-a ridicat incet capul si si-a infipt dintii in gatul ei subtire.Fetita a gemut,dupa care a deshis ochi.Dar in afara de asta nu a mai facut nimic.
---------va urma--------
